Povestea lui Costel
Un tânăr preluat de fundație după ce Adăpostul de Noapte l-a declarat neeligibil și l-a evacuat în stradă…
Abandonat în maternitate la naștere, nu și-a cunoscut niciodată părinții, deși a încercat ani în șir!
Singura lui casă și familie a fost orfelinatul. Așa cum erau orfelinatele înainte de 1989 – locuri pline de suferințe, durere, foame, frig și frică…
Așa cum a putut, a mers la Școala Ajutătoare de Băieți, unde a terminat Școala Profesională, Secția Zootehnie. Când a împlinit 18 ani, statul i-a dat șansa să se „descurce” singur și l-a aruncat în stradă. A dormit în scările de bloc făcând foamea zile în șir, până ce l-a întâlnit o familie care locuia undeva la țară.
Ai zice că norocul lui s-a schimbat!
Da. Din rău, în mai rău! A fost exploatat, bătut, înfometat, muncit până la epuizare…
După o lună reușește să fugă și ajunge din nou în oraș unde se adăpostește în cimitir.
Patul lui era când un mormânt din cimitir, când o scară de bloc.
Este văzut de un trecător care îi spune că la abator se fac angajări. Se angajează și muncește pentru banii lui! Se mută cu chirie într-o casă dintr-un cartier mărginaș al orașului.
Pentru mulți, aceea nu putea fi numită casă, pentru el era prima casă în care nu suferea!
Locuiește în acea cameră până ce casa este vândută și ajunge din nou pe drumuri…
Află de Adăpostul de Noapte al Primăriei Brăila și este admis.
Între timp își schimbă locul de muncă, se angajează la Braicata, unde este foarte apreciat. Este corect, implicat, responsabil, muncitor.
Norocul lui nu durează prea mult. Primăria reorganizează Adăpostul de Noapte și Costel este declarat neeligibil și dat în stradă ( în adăpost erau admise doar persoanele fără venit).
Atunci, cineva i-a spus de Fundația Lumina Brăila. A depus o cerere de primire în centru și a fost admis.
Viața lui s-a schimbat. Era înconjurat de oameni buni, de colegi cu care se înțelegea. Avea camera lui, cu toate necesare unui trai decent.
Consiliat de către specialiștii fundației, este educat financiar și îndrumat să facă economii.
Costel începe să facă economii, dar nu la bancă ( pe conceptul, dacă banca îi fură banii) și duce banii la niște „ prieteni” . Rămâne fără toate economiile lui și înțelege că doar în bancă poți avea încredere.
În 5 ani face economii la sânge, muncește în timpul liber și reușește să economisească banii pentru avansul necesar cumpărării unei garsoniere. Susținut de asistentul social găsește o garsonieră pe care o cumpără cu un credit ipotecar.
Acum lucrează la RER, face economii în continuare, pentru a-și putea cumpăra cele necesare în CASA LUI!
Costel are 40 de ani și lucrăm cu el de 8 ani. Este foarte implicat în toate proiectele noastre despre renovarea centrului social și este un exemplu pentru tinerii noștri.
El locuiește încă la fundație și va pleca atunci când va fi pregătit!
